Da, facem jucarii. Am menţionat în alte articole despre incluziune socială şi excluziune socială, grup vulnerabil, structură de economie socială, termeni cheie în acţiunile pe care le inteprindem, dar astăzi încercăm  să îi dezvoltăm pe cât ni se permine, astfel încât să nu mai pară atât de rigizi si să ilustreze nevoile sociale pe care încercăm să le rezolvăm.

De ce jucarii? Ce înţelegem prin economie socială?

Deşi sunt doi termeni care se contrazic, la nivel practic reprezintă un ansamblu de activităţi care funcţionează eficient, economia socială presupunând activităţi economice care generează venit, dar câştigul este important pentru îndeplinirea criteriului social. De exemplu, la fabrica noastră unde se produc jucarii din lemn şi unde angajaţii provin dintr-un mediu vulnerabil, primul lucru care ne preocupă după ce am oferit locul de muncă este crearea unui mediu în care activitatea să se poată desfăşura în cele mai bune condiţii.

Ce avem în vedere şi cu ce ne confruntăm.
Excluziunea socială se manifestă prin marginalizarea unor indivizi sau a unor grupuri care, datorită lipsei unui venit lunar stabil care să le asigure drepturile elementare şi fundamentale, au acces limitat la resursele economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale comunităţii.

În România, populaţia minoritară romă are nivelul cel mai scăzut de trai şi este, poate, cea mai marginalizată comunitate fiind profund afectată şi de schimbările care au urmat revoluţiei din 1989, mulţi bazându-se pe meşteşugurile traditionale specifice care s-au devalorizat pâmă aproape de 2010.

Alături de romi, alte grupuri care se confruntă cu sărăcia şi dificultăţi de ordinul integrării sociale sunt persoanele care au fost în detenţie, consumatorii de droguri, copiii din centrele de plasamant care sunt nevoiţi să părăsească instituţia după împlinirea vârstei de 18 ani, familiile monoparentale, femeile care, încă sub influenţa unei viziuni tradiţionale asupra rolului pe care îl au în interiorul familiei, viziune prin care apar că fiind inferioare bărbatului, sunt supuse diferitelor forme de abuz.

Că beneficiari direcţi ai proiectului avem trei persoane de etnie romă (din care o persoană condamnată cu suspendare, aflată încă sub monitorizare şi care prestează şi muncă în folosul comunităţii), două femei care îşi cresc singure copiii (familii monoparentale) şi o persoană calificată din afara grupului ţintă, dar intenţionăm să ne oprim aici.

Incluziunea socială este un proces complex care solicită timp iar la Lemniko se face prin integrare socio-profesională adică încercăm să valorizăm resurse umane vulnerabile din comunitate contribuind astfel la integrarea lor socială prin integrarea sau reintegrarea pe piaţă muncii iar acest fapt se răsfrânge ca bunăstare asupra întregii comunităţi.

Apelăm la această formă de integrare deoarece “ocuparea unui loc de muncă reprezintă probabil cea mai bună protecţie împotriva sărăciei şi a excluziunii”, este cea mai comună modalitate a individului de a-şi afirmă capacităţile şi competenţele şi, de asemenea  de a se implică în viaţă comunităţii şi a societăţii în general. Munca ne face să ne simţim utili.

formular 2% lemniko